Orânduiala
Înțelegi din prima.
20261007T040401Z
Analize
Analiza 01
Avizarea de mediu.
Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP)
Trei sferturi din tot ce au publicat cele 42 de direcții e un acord de mediu, adică voie să se construiască ceva. Analiza adună ce s-a cerut, din 2010 până azi: e o oglindă a direcției în care mergem.
42 de direcții județene, toate publică. 94.937 de anunțuri strânse. Pe domenii am analizat 6.768 de anunțuri din 94.937.
Vezi analizaAnaliza 02
Necompletat: analiza următoare. Locul e pregătit pentru următoarea instituție. E gol pentru că nu am măsurat-o încă, iar aici nu scriem decât ce am măsurat. Semnul se desenează singur, din câte unități are instituția și din câte dintre ele au documente.
Orânduiala se vede abia când cauți ceva.
Orânduiala nu e curățenie. Curățenia se vede de la poartă. Orânduiala se vede abia când cauți ceva și îl găsești din prima.
Într-o gospodărie ținută în orânduială, fiecare lucru are un loc, iar locul i se știe fără să întrebi pe nimeni. Uneltele se pun la loc curate, ca să fie bune și mâine. Pe borcan scrie ce e în borcan și din ce an e. Hârtiile stau într-un dosar, în ordinea în care au venit, ca să le găsești când ți le cere cineva. Ce ai spus că dai până vineri, dai până vineri, fiindcă e scris, nu fiindcă ții minte.
Într-o afacere mică e aceeași poveste. Dacă în magazie e altceva decât pe hârtie, nu mai ai o afacere, ai noroc.
Proba o cunoaște oricine are o curte. Pleci o săptămână și vine altcineva să dea de mâncare la animale. Dacă se descurcă fără să te sune, ai orânduială. Dacă trebuie să-i explici la telefon, nu ai: ai obișnuință, și obișnuința e a ta, nu a gospodăriei.
Un om își poate ține gospodăria cu orânduială. O instituție are orânduială, sau nu are nimic.
Cele opt forme ale dezordinii.
Nu veți găsi aici o părere despre o instituție anume. Am găsit diverse forme de dezordine, iar sub fiecare vă arătăm ce am găsit: deocamdată primele evaluări la Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP).
Publicat, dar de negăsit
Datele sunt publicate, cum cere legea, dar ca să ajungi la ele trebuie să știi dinainte că există și cum se numesc.
Ex. ANMAP: 71.893 de anunțuri nu au text pe pagină, sunt un link cu o etichetă, iar eticheta e tot ce poți citi fără să descarci fișierul.
Același nume, scris de fiecare dată altfel
Cauți o firmă sau o localitate și nu găsești nimic, pentru că în actele instituției numele e scris de fiecare dată puțin altfel.
Ex. ANMAP, din anunțurile trecute prin model: o singură firmă apare în 2.170 de anunțuri, scrisă în 231 de feluri diferite.
Informația e în atașament
Pe pagină nu scrie ce s-a hotărât, scrie un titlu și un link, iar fișierul de la capătul linkului e de multe ori fotografia unei hârtii.
Ex. ANMAP: din 34.999 de documente citite, 5.965 sunt scanări, iar 5.067 dintre ele nu aveau nicio literă de text. Și 4.621 sunt în .doc, formatul pe care Microsoft l-a înlocuit încă în 2007.
Anunț fără dată
Unde legea îți dă un număr de zile de la publicare ca să trimiți observații, anunțul nu spune în ce zi a fost publicat.
Ex. ANMAP: din cele 71.893 de anunțuri care sunt doar un link, 40.088 nu-și spun data, iar din toate cele 94.937 de anunțuri, doar pentru 10 se mai putea socoti în ziua aceea o perioadă de observații deschisă.
Se vede cererea, nu hotărârea
Afli că cineva a cerut o aprobare lângă tine, iar în 96 de cazuri din 100 nu afli ce s-a hotărât.
Ex. ANMAP: 85.734 de anunțuri au un câmp pentru ce s-a hotărât, iar în 81.833 dintre ele, 95,4 %, câmpul spune „necunoscut”.
Adresa veche nu mai răspunde
Instituția se reorganizează sau își schimbă numele, adresa la care ai găsit un document dă eroare, și nimeni nu e obligat să-ți lase o adresă nouă.
Ex. ANMAP: 6.682 de documente atașate nu mai pot fi deschise, adresa lor dă eroarea 404.
Același program, alt obicei la fiecare birou
Aceeași treabă, în același program, la două birouri: la unul găsești un anunț pentru fiecare lucrare, la altul găsești ani întregi îngrămădiți în câteva postări rescrise la nesfârșit.
Ex. ANMAP: pe o singură instalare partajată, aceeași obligație legală a produs 9.745 de postări într-un județ și 6 în altul, pentru că unele birouri publică o postare pe anunț, iar altele țin totul în câteva postări pe care le rescriu. Niciun județ nu s-a oprit din publicat: toate cele 42 fuseseră modificate în zilele acelea.
Veniți la sediu
Anunțul e pe internet, iar hârtia se vede doar la sediu, în zilele și la orele în care tu ești la muncă.
Ex. ANMAP: 67,7 % din anunțuri te trimit la sediul instituției, iar 66,1 % dau un program pe ore.
Despre proiectul Orânduiala.
Nu suntem instituție publică. Nu avizăm nimic, nu reprezentăm pe nimeni în fața nimănui și nu stabilim termene pentru nimeni. Nimic din ce scriem aici nu produce efecte juridice.
Informația de pe această pagină e informația statului, publicată deja de stat. Noi o luăm de acolo și o sintetizăm, adică facem cinci lucruri cu ea.
- Descărcăm datele de unde le găsim.
- Așezăm datele în câmpuri și le clasificăm: ce fel de act e, în ce etapă a ajuns, ce s-a hotărât, ce domeniu atinge.
- Scriem un rezumat, singurul câmp compus de noi și nu citat din document, iar un program scris de noi îi verifică cifrele: orice bucată de rezumat care are o cifră trebuie să apară și în anunț, cuvintele nu se verifică, fiindcă româna le schimbă forma și ar ieși semnalată jumătate din limbă.
- Pentru documentele emise care au perioadă de reacție publică socotim în ce zi cade termenul și cât a mai rămas din el.
- Și unde două surse nu sunt de acord, le lăsăm pe amândouă la vedere, în loc să alegem noi una.
Dacă instituția ar publica datele uniform și digital corect, acest proiect nu ar avea rost. Că nu o publică nu e o părere a noastră: diferența stă în dosarul fiecărei instituții, cu măsurătoarea lângă ea.
Cum ajung datele la noi și unde putem greși.
Documentele publice nu vin gata de citit. Multe sunt fotografii ale unei hârtii, așa că trec printr-un program care le recunoaște literele, cu dicționar românesc. Pe textul scos așa se aplică mai întâi reguli scrise de noi, iar la capăt un model Claude, adică un program de inteligență artificială, așază datele în câmpuri: cine cere, ce cere, unde, până când. Câmpurile pe care le scoate modelul, cine cere, unde și până când, păstrează citatul din care au ieșit, ca să îl poți pune lângă document. Formula juridică, adică ce cere, în ce etapă e și ce s-a hotărât, nu vine de la model: o potrivesc regulile noastre pe o listă închisă de formule, așa că în spatele ei stă o regulă, nu un citat.
Lanțul acesta poate greși? Evident. O literă citită greșit, două cuvinte lipite, o dată care nu e dată. Marja nu e zero și nu pretindem că e. Nu avem o măsurătoare pe un om care ar citi aceeași grămadă de hârtii, așa că nu facem comparația. Lucrăm cu un program pentru un motiv care se poate verifica: fiecare câmp rămâne lângă citatul sau regula din care a ieșit, deci o greșeală se poate găsi și număra.
Nu vă cerem să ne credeți pe cuvânt. Și de-asta scriem pe ce se sprijină cuvântul nostru: circuitul de mai sus, citatul sau regula de lângă fiecare câmp, data la care s-a măsurat și principiul care reface cifra. Unde greșim, ne vom asuma și greșeala o s-o menționăm noi pe pagină.
Ce nu facem.
Nu copiem instituția. Luăm structura și trimitem la sursă. Nu republicăm conținutul unei instituții unu la unu.
Nu suntem invazivi. O singură cerere pe rând către un site, cu pauză între ele, cu regulile site-ului respectate și cu adresa noastră de contact la vedere, ca să se știe cine a trecut pe acolo. Sarcina pe care o punem pe serverele lor trebuie să rămână atât de mică încât să nu se simtă.
Nu punem cifre plauzibile. O cifră fără bază de calcul nu ajunge pe pagină. Dacă nu știm, publicăm „Nu știm”. O presupunere, nu.
Nu vorbim despre oameni. Descriem o practică și ce îi face ea dreptului nostru de cetățeni. Despre hărnicia cuiva nu avem nimic de spus, pentru că nu o putem măsura.
